De ce nu există argint coloidal pe scară largă în farmacii?

Este întrebarea firească pentru oricine află prima dată despre argintul coloidal. Nu puţină lume realizează că, în goana sa după profit, industria medicamentelor încearcă să elimine brutal remediile alternative.

Printre acestea, un loc de frunte îl ocupă argintul coloidal. Dacă un antibiotic sintetic acţionează împotriva câtorva agenţi patogeni, argintul coloidal are un spectru de zeci de ori mai larg. Însă temerea principală a „potentaţilor“ lumii este nu neapărat scăderea profiturilor, ci apariţia cât mai multor oameni independenţi, autonomi, gânditori şi – implicit – necontrolabili.
Autoritatea americană a alimentelor şi medicamentelor FDA (Food and Drug Administration) a solicitat celor interesaţi la 15 octombrie 1996 să i se prezinte rapoarte experimentale şi argumente pentru avizarea argintului coloidal ca medicament, până la data de 13 ianuarie 1997! În mod simplist şi urmând un principiu halucinant, FDA a respins avizarea ca medicament a „produselor care conţin argint coloidal şi proteine, respectiv săruri de argint“ începând cu data de 16 septembrie 1999. Trecând peste faptul că argintul coloidal a fost aruncat de-a valma în categoria produselor având conţinut de argint, mai notăm că autoritatea nu spune că aceste produse ar fi ineficiente sau periculoase. Mai mult, tot FDA a stabilit doza zilnică maxim admisibilă de argint la valoarea de 5 micrograme per kilogram corp (ca o paranteză, autorii acestui articol au ingerat experimental timp de 6–7 zile succesive o cantitate de 30–50 de ori mai mare decât cea stabilită de FDA, singurul efect fiind acela că starea de sănătate li s-a îmbunătăţit).
Vocile critice emit părerea că preparatele coloidale concentrate cu argint pot duce la acumularea de argint în piele. Aceşti critici acceptă însă ca firesc, spre exemplu, decesul anual a peste 62.000 de persoane în Germania şi a peste 100.000 de persoane în SUA numai din cauza efectelor secundare ale medicamentelor.
Şi pentru că suntem la capitolul efecte secundare, dacă ar fi existat un singur caz provocat de argintul coloidal, putem fi siguri că acesta ar fi fost mediatizat imediat, extrem de negativ, pe toate mijloacele de informare.
Nici România nu este ferită de acest război împotriva remediilor alternative. Începând din anul 2010 nu se mai acordă avizări pentru punerea pe piaţă a argintului coloidal nici ca supliment alimentar.
În fine, încă o explicaţie este aceea că brevetarea unui amestec de apă cu argint elementar ar fi problematică. Având în vedere că studiile clinice de amploare presupun costuri de ordinul milioanelor de Euro, înţelegem de ce niciun gigant farmaceutic nu le-ar dispune în condiţiile în care, ulterior, oricine va putea să beneficieze de rezultatele cercetărilor.

www.salutifer.ro

Foto: Szymon Shields, Pexels