Literatura de specialitate citează studii care dovedesc importanța micronutrienților în îmbunătățirea fertilității la cuplurile care urmează terapia FIV (fertilizarea in vitro). În ciuda acestui fapt, nu există studii clinice care să raporteze rezultatele suplimentării dietei cu microelemente în sarcină, alăptare, avort sau preeclapsie. Magneziul este unul dintre mineralele esențiale creșterii, dezvoltării și funcționării organismului uman. Magneziul activează multe enzime implicate în reglarea temperaturii corpului, sinteza corectă a acizilor nucleici (transmiterea nealterată a informațiilor către descendenți), proteinelor, precum și pentru menținerea normală a electricității nervoase și al potențialului funcțional al membranelor fibrelor musculare striate (mușchii corpului), cât și a celor netede (mușchii prezenți în peretele vaselor de sânge, interiorul globului ocular sau structura organelor interne). De asemenea, magneziul este implicat în dinamica tonusului vaselor de sânge precum și în excitabilitatea cardiacă. Următoarele alimente reprezintă o sursă importantă de magneziu pentru organismul uman: produsele lactate, pâinea și cerealele, legumele, carnea și fructele. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că deficitul de magneziu nu a fost raportat niciodată la persoanele cu o dietă alimentară variată. Cu toate acestea, prelucrarea termică și/sau chimică a alimentelor mai sus citate duce la scăderea aportului zilnic de magneziu pentru consumatori și implicit la instalarea unor patologii (boli) specifice. Cauzele obișnuite ale deficitului de magneziu includ: aportul alimentar inadecvat sau absorbția gastro-intestinală deficitară, creșterea pierderilor acestuia la nivelul tubului digestiv (ex. boala de colon iritabil) sau renal și creșterea necesarului zilnic de magneziu ca urmare a efortului fizic sau a sarcinii. În timpul sarcinii pot să apară complicații importante precum: diabetul zaharat gestațional, hipertensiunea arterială indusă de sarcină, crampe musculare și preeclapsia, manifestări ce pot să apară prima dată în timpul sarcinii. Multe dintre aceste complicații se datorează noilor cerințe induse de sarcină, organismului matern. Un studiu publicat în iunie 2017 arată că, în timpul sarcinii, nivelul magneziului ionic cât și a celui total scad semnificativ statistic după săptămâna a-18-a de sarcină, comparativ cu primele 10 săptămâni de sarcină. Reacțiile alimentare din timpul sarcinii demonstrează în mod constant că multe femei, în special cele din medii defavorizate, au un aport de magneziu sub nivelul fiziologic recomandat. Femeile, în general, sunt predispuse la deficit alimentar de magneziu. Se recomandă ca acestea să consume zilnic 280mg Mg, crescând în timpul sarcinii. Nivelul de magneziu total plus cel ionic sunt invers proporționale cu vârsta sarcinii. Deficitul de magneziu din timpul sarcinii este frecvent asociat cu un risc crescut de hipertensiune arterială de sarcină în regim cronic, preeclapsie, disfuncție placentară, și travaliu prematur. Date experimentale recente sugerează că suplimentarea dietei cu magneziu în timpul sarcinii poate avea numeroase beneficii după naștere. Administrarea magneziului după vârsta de 22 de săptămâni de sarcină reduce semnificativ statistic riscul de întârziere a creșterii fetale și preeclapsia. În plus, există dovezi că suplimentarea cu magneziu, în timpul sarcinii previne apariția anumitor complicații ale sarcinii și îmbunătățește nivelul multor indicatori de sănătate pentru mamă și făt. Astfel, în conformitate cu cele prezentate anterior, suplimentarea dietei cu magneziu din timpul sarcinii favorizează dezvoltarea normală a fătului. Datele cu caracter medical și statistic sunt prezentate în articole publicate din bazele de date Embase și PubMed.
Dr. Marius Radu
