Este cunoscut faptul că, odată cu vârsta, organismul uman manageriază defectuos metabolismul mineral și nu numai; astfel, deficitul de magneziu cauzat de vârstă este asociat cu disfuncția imunitară, inflamația, stresul oxidativ și fenomene care pot cauza instalarea multor boli legate de vârstă. La persoanele de vârsta a doua și a treia, deficitul de magneziu este asociat cu diabetul zaharat de tip 2 și cu bolile cardio-vasculare. Magneziul este implicat în metabolismul celular al glucozei, acțiunea și sensibilitatea celulei la insulină, precum și în modularea tonusului musculaturii netede din structura vaselor de sânge. Un aspect deloc de neglijat îl reprezintă efectul modulator al magneziului asupra reglării tensiunii arteriale. Majoritatea bolilor asociate vârstei se datorează deficitului de magneziu. Sunt extrem de multe studii clinice efectuate în principal în ultimul deceniu, care asociază următoarele patologii de vârstă cu deficitul de magneziu: diabet zaharat tip 2, creșterea nivelului trigliceridelor și a colesterolului, tromboză, inflamația acută și cronică, mortalitatea cardiovasculară, astmul bronşic, oboseala cronică, precum și depresia sau alte afecțiuni neuropsihiatrice. Un aspect clinic des întâlnit îl reprezintă deficitul de magneziu la subiecții cu diabet zaharat tip 2. Utilizând tehnici moderne de investigare, s-a comparat nivelul de magneziu la un lot de persoane tinere cu diabet zaharat de tip 2 și un lot de persoane tinere nediabetice; concluzia este că, la persoanele cu diabet de tip 2, nivelul de magneziu este mai mic comparativ cu personele nediabetice. Scăderea nivelului de magneziu este asociat cu rezistența celulelor la glucoză și cu sinteza deficitară de insulină. La persoanele în vârstă scăderea nivelului de magneziu îngreunează transportul gazelor respiratorii și al glucozei către celule, ceea ce pare să fie cauza principală a instalării oboselii cronice a vârstnicilor. Aceleași modificări le întâlnim și în cazul hipertensiunii arteriale. Astfel, diabetul zaharat de tip 2 și hipertensiunea arterială afișează aceeași modificare a nivelului de magneziu; în plus, vechiul concept clinic care definește diabetul zaharat ca o boală a îmbătrânirii vasculare accelerate este literalmente adevărată – cu referire la nivelul magneziului, deoarece pacienții diabetici prezintă aceeași modificare ionică (a nivelului de magneziu) indiferent de vârstă, modificare care induce o remodelare vasculară specifică diabeticilor. La persoanele diabetice, carența de magneziu are ca principală cauză pierderea urinară și rata scăzută de aport de magneziu care provine din surse alimentare. Date epidemiologice recente au arătat o asociere între aportul de magneziu și scăderea riscului de apariție a diabetului. În sindromul metabolic (persoană supraponderală), inflamația este legată de deficitul de magneziu. Informațiile prezentate mai sus arată importanța magneziului și corelațiile dintre deficitul de magneziu și o serie de boli asociate vârstei.
Dr. Marius Radu
