Osteoporoza este cea mai frecventă boală osoasă care afectează în special persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, osteoporoza este definită ca o reducere a densității minerale osoase de 2,5 ori sau mai mult, față de densitatea medie osoasă maximă a adultului tânăr. Osteoporoza se caracterizează prin deteriorarea microarhitecturală a țesutului osos, cu o creștere a fragilității osoase și a susceptibilității de fractură, aspect ce determină scăderea calității vieții, dar și cheltuieli medicale substanțiale. Factorii de risc ai osteoporozei diferă în funcție de sex, vârstă și alimentație. Femeile aflate la postmenopauză sunt predispuse la osteoporoză. La persoane cu vârsta de peste 50 de ani, fracturile osoase por reprezenta primele semne ale demineralizării osoase cauzată de osteoporoză. Cele mai frecvente fracturi cauzate de osteoporoză sunt cele localizate la nivelul coloanei vertebrale, șold și antebraț. În cazul osteoporozei stilul de viață sănătos ocupă locul fruntaș, astfel, tratamentele non-farmacologice (fără medicamente), cum ar fi activitatea fizică cu o greutate mică, timp de 30 de minute pe zi, evitarea fumatului și consumului de alcool, au un rol important în menținerea sănătății osoase. Declanșarea osteoporozei la femeile aflate în postmenopauză este pusă în principal pe seama deficitului de estrogeni care influențează metabolismul mineral. La femeile aflate în premenopauză factorul declanșator al osteoporozei îl reprezintă dezechilibrul mineral și deficitul de hormoni paratiroidieni și tiroidieni. Combinația de factori genetici, endocrini și nutriționali pot modifica drastic echilibrul mineral al osului și declanșa osteoporoza. Factorii primari de natură hormonală implicați în dezvoltarea osteoporozei sunt hormonul paratiroidian, calcitonina și estrogenul. Factorii nutriționali pot de asemenea declanșa și întreține osteoporoza. Experimente realizate pe șobolani au arătat că deficitul de magneziu este asociat cu scăderea densității minerale osoase și fragilitate scheletico-musculară. Mecanismul potențial pentru scăderea densității minerale osoase asociat cu deficitul de magneziu, include scăderea nivelului de hormoni paratiroidieni lucru ce contribuie la reducerea ritmului de mineralizare osoasă și apariția proceselor inflamatorii. Deficitul de magneziu influențează metabolismul mineral al osului și crește riscul de osteoporoza. Suplimentarea dietei cu magneziu limitează procesele asociate osteoporozei (inflamație, durere) și favorizează refacerea mineralizării osoase.
Dr. Marius Radu
