Magneziul este implicat și responsabil de activitatea funcțională a sistemului nervos, sistemului endocrin, sistemului digestiv, sistemului muscular, dar și a metabolismului intermediar și final al glucozei, proteinelor și lipidelor. Nivelul plasmatic scăzut al magneziului este corelat cu o serie de patologii/boli precum; depresia, anemia, afectarea ficatului și a pancreasului, boala renală cronică, astmul bronșic, dar și diabetul zaharat. Un aspect practice, deloc de neglijat, îl reprezintă corelația dintre nivelul de magneziu din sânge și adaptarea organismului la efortul fizic repetitiv. Nu există date experimentale certe care să demonstreze întocmai modalitatea prin care magneziul poate corecta răspunsul adaptativ al organismului la efortul fizic.
Majoritatea studiilor arată că magneziul joacă un rol esențial în energetica celulară, sinteza de proteine, dar și în procesul de reparare al celulelor și țesuturilor distruse fizic sau de către moleculele chimice rezultate ca produși finali sau intermediari de metabolism. Astfel, persoanele care urmează un program de efort fizic, au un nivel al magneziului suboptimal sau deficitar, lucru care poate duce la un metabolism energetic ineficient și la scăderea rezistenței organismului la efortul fizic repetitiv. În efortul fizic aerob, creșterea nivelului de magneziu din sânge este asociată cu rezerva de oxigen din țesuturi, metabolismul oxidativ la nivel celular și indicii de funcționare cardio-respiratorii.
Cercetări recente au arătat că suplimentarea dietei zilnice cu magneziu, îmbunătățește performanța sportive. Această constatare experimentală pune accent pe conștientizarea beneficiilor suplimentării dietei cu magneziu la persoanele active fizic. Cu toate acestea, suplimentele cu magneziu nu ocupă un loc fruntaș printre cele mai vândute suplimente în magazinele de profil. De notat, este faptul că eficacitatea anumitor complexe (minerale sau extracte vegetale plus magneziu, în diferite forme fizico-chimice) privind performanța sportivă este puțin elucidată. Aceste studii pun accent pe forma cea mai eficientă pe care organismul o poate utiliza, și revenim la o întrebare fără răspuns până în prezent; ce alegem nanomolecule sau macromolecule? Intensitatea efortului fizic poate induce schimbarea substratului energetic al organismului, spre exemplu, efortul fizic moderat poate conduce la scăderea nivelului de glucoză din sânge și la creșterea nivelului metabolitului acesteia, lucru ce duce la scăderea performanței musculare.
Un număr de studii, efectuate pe animale de laborator, arată că administrarea de magneziu duce la o creștere a nivelului de glucoză din sânge și la o scădere a nivelului metabolitului acesteia, în timpul efortului fizic. Mai mult s-a demonstrat că suplimentarea dietei zilnice cu magneziu a diminuat acumularea lactatului în sânge și, prin urmare, întârzierea instalării oboselii musculare. O adaptare interesantă indusă de suplimentarea dietei zilnice cu magneziu, o reprezintă nivelul crescut al glucozei post-efort, aspect ce sugerează capacitatea crescută de adaptare și recuperare a țesutului muscular, dar și hepatic, după încetarea antrenamentului.
Rezumând, magneziul crește gradul de disponibilitate al glucozei și scade acumularea produsului său de metabolism, aspect fiziologic ce contribuie la recuperarea post-efort a țesutului muscular și nu numai. Rămâne ca știința să stabilească dacă forma de administrare nano a magneziului este manageriată mai bine de către organismul supus efortului fizic. O altă direcție de cercetare o reprezintă corelația dintre efortul fizic aerob și suplimentarea dietei zilnice cu magneziu. Cert este faptul că suplimentarea dietei cu magneziu îmbunătățește performanța sportivă prin stimularea compartimentului endocrin (hormonii anabolici), refacerea metabolică, energetică a țesuturilor, post-efort și creșterea disponibilității glucozei din rezerve. Consider, fără a avea în acest moment date certe, că nivelul de magneziu din organism poate schimba substratul energetic al țesuturilor, ca urmare a tipului și intensității efortului fizic.
Dr. Marius Radu