Secretul sticlei violete

Secretul sticlei violete se bazează pe faptul că domeniul spectral nociv al luminii este filtrat şi eliminat. Efectul protector al sticlei violete a fost confirmat prin măsurări biofotonice de către Dr. Hugo Niggli de la Institutul pentru Biofizică de Prof. Fritz Popp încă din anul 1996. O altă serie de teste, realizată în 1997 la institut de către Dr. Dieter Knapp, confirmă într-un mod impresionant eficacitatea sticlei violete.

Avantajele sticlei violete MIRON

– O protecţie considerabil mai bună contra influenţei luminii
– Menţinerea şi stimularea bioenergiei
– Prelungirea duratei de valabilitate
– Posibilă reducere a substanţelor de conservare
– Ambalaj atractiv, reutilizabil

Sticla violetă MIRON – calitate prin protecţia contra luminii şi, implicit, păstrarea bioenergiei
Informaţii referitoare la sticla violetă
Cum protejăm calitatea?

Doriţi să păstraţi produse alimentare sau curative de înaltă calitate în cele mai bune condiţii posibile?
În acest caz, probabil că încercaţi cu multe eforturi să obţineţi o calitate optimă şi eficienţă pentru produsele dumneavoastră. Pentru a le menţine nivelul de valoare şi calitate, trebuie ca energia vitală cu informaţia sa potenţială să fie protejată în mod corespunzător. Materialul de ambalare cele mai frecvent utilizat în acest scop este, în mod tradiţional, sticla brună şi materialul plastic. Acest materiale sunt adesea inadecvate pentru a proteja suficient energiile eterice ale produselor dumneavoastră preţioase. Experienţa practică demonstrează scăderi de calitate şi eficienţă după câteva luni de păstrare.
Această pierdere de calitate se poate evita. Acum există un material de ambalare care poate menţine valoarea bioenergetică a preţioaselor dumneavoastră produse pe o durată îndelungată la nivelul iniţial: sticla violetă MIRON. Această sticlă oferă o protecţie optimă pentru produsele dumneavoastră.
Sticla violetă MIRON este în momentul de faţă singurul mediu cunoscut care protejează produsele de influenţa părţii vizibile a spectrului luminii (cu excepţia luminii violete) şi, concomitent, este permisibil pentru lumina din domeniile UV-A şi infraroşu (IR-A) din spectrul electromagnetic invizibil!
Păstrarea substanţelor de mare valoare a fost o preocupare încă din vremea vechilor culturi. În Egipt, în era precreştină, esenţele nobile şi leacurile erau puse la păstrare în recipiente aurii sau violete. Nivelul ridicat de protecţie a calităţii, caracteristic pentru sticla violetă, este menţionat şi în lucrările misticului austriac Jakob Lorber din Graz (1800-1864).
În timpurile noastre moderne s-au dezvoltat noi forme de ambalare care însoţesc adesea pierderi de calitate în cursul păstrării. Înţelepciunea profundă a culturilor vechi s-a adeverit tot mai mult odată cu cele mai noi rezultate din lucrările moderne de cercetare în domeniul luminii (biofotonica):

Lumina joacă un rol decisiv pentru toate fiinţele vii în schimbul de energie şi de informaţii. Această bioenergie trebuie să fie protejată în mod optim, asemănător cu situaţia din cultura egipteană veche.

Sticla violetă MIRON a fost examinată pe criterii ştiinţifice de către cercetătorul elveţian din domeniul biofotonicii Dr. Hugo Niggli. El îşi sintetizează rezultatele după cum urmează:
Probele depuse în sticlă violetă MIRON prezintă o pierdere minimă de energie. Calitatea produselor păstrate pe o perioadă de mai multe luni în această sticlă de protecţie optimă este semnificativ mai bună, în comparaţie cu sticla colorată convenţională.

Sticla MIRON înmagazinează energie
Având în vedere protecţia optimă a calităţii, într-o lucrare de cercetare îndelungată, de ordinul anilor, a fost elaborată sticla violetă MIRON. Cunoştinţele experimentale ale vechilor egipteni în păstrarea produselor de mare valoare au fost înmănuncheate cu cunoştinţele ştiinţifice din noul domeniu al cercetării luminii, rezultând elaborarea unei sticle de calitate unică, de culoare violetă: sticla violetă MIRON.
Bazele ştiinţifice ale cunoştinţelor despre sticla violetă MIRON rezidă în principiile biofotonicii. Încă de la începutul anilor douăzeci, cercetătorul rus Alexander G. Gurvici (1874-1954) descoperea cu ajutorul unui experiment biologic o radiaţie celulară ultraslabă în celule de ceapă aflate în fază de diviziune. El a postulat că există o comunicaţie între vieţuitoare şi radiaţia luminoasă. La începutul anilor şaptezeci, biofizicianul german Fritz-Albert Popp, cercetătorul japonez Inaba şi naturalistul australian Quickenden au confirmat independent unul de altul această radiaţie celulară (biofotoni) cu aparate de măsură foarte sensibile pentru lumină, prin experimente naturaliste moderne.
Cercetarea modernă a luminii relevă că toate celulele vii emit o radiaţie luminoasă slabă, dar cu proprietăţi ordonatoare.
Măsurările arată că lumina violetă are cea mai înaltă frecvenţă de oscilaţie din toate culorile, şi anume 750 mii de miliarde Herţi. Interesant este că celulele şi produsele alimentare îşi pot activa radiaţia biofotonică în special în acest domeniu şi în spectrul limitrof UV-A, în care şi sticla violetă prezintă permisivitate. Această descoperire se bazează pe rezultatele cercetătorului radiaţiei celulare, germanul Fritz-Albert Popp. Acesta subliniază importanţa proceselor de comunicaţie în domeniul UV-A / violet şi vede structura ereditară, cunoscută până acum numai ca purtător al proprietăţilor ereditare, ca o sursă importantă a acestei radiaţii electromagnetice biologice. Specialistul în biologie celulară Guenter Albrecht-Buehler descifrează cu munca sa ştiinţifică interacţiunea celulară prin radiaţia în infraroşu. Cercetarea în domeniul biofotonicii accentuează faptul că, în materia vie, lumina prezintă un înalt grad de ordonare şi, de aceea, poate transmite informaţii. Interesant este că numai cele mai sănătoase produse alimentare prezintă aceste aşa-numite „cele mai coerente emisii luminoase”. Această coerenţă este considerată ca mărime de măsurare pentru forţa bioenergetică, care apare împreună cu eficienţa produselor. De aceea devine clar că alimentaţia noastră se bazează pe preluarea energiei luminoase coerente înmagazinate în substanţele vegetale şi animale, precum şi pe valorificarea optimă a acesteia.
Teoria şi primele cercetări ştiinţifice asupra probelor biologice păstrate în sticlă violetă indică o favorizare a acestei proprietăţi ordonatoare şi a transmisiei de informaţie.
Acest efect uimitor se bazează cel mai probabil pe transparenţa specială combinată a sticlei violete MIRON în domeniile UV-A / violet şi IR.
Sticla MIRON

Influenţa luminii
Lumina solară se compune pe de o parte din spectrul vizibil (cu culorile curcubeului) şi pe de altă parte din spectrul invizibil ultraviolet şi infraroşu (imaginea 1). Lumina solară are o importanţă vitală pentru creşterea tuturor plantelor. După ce acestea sunt gata de recoltare, ele trebuie să fie utilizate imediat sau să fie conservate corect. Dacă ele sunt expuse în continuare la soare după maturizare, începe procesul de degradare. Aceeaşi lumină, care a permis mai întâi creşterea, accelerează acum procesul de descompunere moleculară şi reduce bioenergia.

Spectrul luminii
Când lumina cade pe o prismă, culorile spectrului devin vizibile. Culorile cu o frecvenţă mai ridicată, ca de ex. violet (măsurată în Herţi) au o lungime de undă (măsurată în nanometri) mică, iar culorile cu o frecvenţă scăzută au o lungime de undă mare. Lumina ultravioletă şi cea infraroşie nu sunt vizibile.

Materialul de ambalare tradiţional
Cele mai multe produse sunt ambalate în practică în recipiente convenţionale din plastic sau în sticlă colorată. Plasticul este un produs industrial modern, care poate oferi o bună protecţie împotriva luminii. Fireşte că, în majoritatea cazurilor, el nu este permisiv la domeniul UV-A şi violet, care este important pentru schimbul intercelular de informaţii. În zilele noastre, cele mai multe produse alimentare de valoare, cum sunt vinurile sau uleiurile nobile, sunt păstrate încă în ambalaje din sticlă colorată.

Prezenţa materialului plastic în industria ambalajelor se explică în primul rând prin fragilitatea considerabil mai scăzută şi prin masa mai mică a produselor din plastic. Anumite recipiente din material plastic sunt însă poroase, spre deosebire de sticlă, ceea ce poate conduce la oxidări ale probelor biologice conţinute, cu pierderile de calitate corespunzătoare.
Sticla MIRON

Sticla este recomandată în mod general ca un produs mai nobil decât plasticul. Cu toate acestea, din măsurătorile de transmisie ilustrate (imaginea 1) se observă că, în funcţie de grosimea sticlei, atât sticla albă cât şi sticlă colorată sunt permisive la lumina vizibilă (cu excepţia sticlei negre) şi, de aceea, nu oferă suficientă protecţie.

Comparaţie cu sticla violetă MIRON
Sticla verde este relativ deschisă la domeniul UVA, însă şi în domeniul vizibil al luminii (imaginea 2). Sticla brună, utilizată foarte frecvent în branşa medicamentelor, este nepermisivă pentru lumina UV-A, însă nu oferă în restul domeniului spectral suficientă protecţie la lumină (imaginea 3).

Sticla neagră este, ca şi sticla violetă, nepermisivă în domeniul vizibil. Ea nu permite însă nici trecerea luminii din domeniile UV şi violet (imaginea 4) şi, de aceea, nu este caracterizată de ordonarea unui important câmp de comunicaţie. Văzută din exterior, sticla violetă MIRON pare aproape neagră. Culoarea specifică violetă devine vizibilă numai când este ţinută în faţa ochilor spre lumina solară. Din imaginile 4+5 rezultă clar că asemănarea cu sticla neagră este pur exterioară.

Sticla MIRON

Efectul sticlei violete MIRON
Sticla violetă MIRON oferă numai doar protecţie absolută împotriva luminii în domeniul vizibil ¬ cu excepţia luminii violete , ci prezintă suplimentar o transparenţă prevăzută în domeniul UV-A/violet pe de o parte şi în domeniul IR pe de altă parte. Această combinaţie inedită diminuează numai doar procesele de alterare accelerate de lumina din domeniul spectral vizibil, ci susţine suplimentar menţinerea energiei luminoase menţionată la început în domeniile UV-A/violet şi infraroşu. Se păstrează astfel structura înalt ordonată a produselor alimentare, iar bioenergia se menţine un timp îndelungat la nivelul iniţial. Structurile moleculare ale substanţelor păstrate în sticlă violetă rămân în permanenţă vitalizate de cele două domenii spectrale. Acest lucru conferă sticlei violete o calitate optimă pentru păstrare.
Mai multe informaţii ştiinţifice (în limba germană) referitoare la tema luminii sunt oferite în materialul informativ Was ist Licht, de Dr. Hugo Niggli.

Măsurări biofotonice cu produse alimentare
La Internationalen Institut für Biophysik IIB din Hombroich bei Düsseldorf (Germania) s-a realizat, sub conducerea profesorului Fritz-Albert Popp, o lucrare de cercetare fundamentală în domeniul aplicaţiilor analizei biofotonice pentru alimente şi medicamente, care a fost iniţiată la începutul anilor optzeci la Universitatea şi la Centrul de Tehnologie din Kaiserslautern. Din rezultatele de până în prezent se poate concluziona că nivelul de calitate a alimentelor depinde nu doar de compoziţia chimică, ci în mod cu totul esenţial de conţinutul de energie luminoasă şi de informaţia potenţială. Măsurările biofotonice arată că produsele alimentare (cereale, plante şi fructe ¬ proaspete, presate sau uscate) şi extractele de plante (de ex. uleiul de măsline şi uleiul din seminţe de in) sunt excelente rezervoare şi furnizori de energie luminoasă. Cu cât un aliment poate înmagazina şi transmite mai multă lumină, cu atât el este mai valoros calitativ, astfel încât toate celulele vii emit o radiaţie luminoasă slabă, însă cu proprietăţi ordonatoare. Cu toate acestea, produsele alimentare îşi pierd energia luminoasă în procesul de păstrare şi se alterează prematur (imaginea 6).

Dr. Niggli, care colaborează din anul 1988 la proiectele ştiinţifice cu profesorul Popp, a început la mijlocul anilor nouăzeci cu cercetările biofotonice asupra produselor alimentare păstrate în sticla violetă (imaginea 8). Referitor la primele măsurări biofotonice asupra produselor alimentare în sticlă violetă, Dr. Niggli a relatat pe scurt următoarele: calitatea energetică şi gradul de ordonare al produselor alimentare păstrate în sticlă violetă au fost semnificativ mai bune în comparaţie cu recipientele convenţionale din sticlă colorată şi plastic. Suplimentar, s-a demonstrat experimental protecţia optimă a bioenergiei în cursul păstrării pe un termen îndelungat de mai multe luni.
Sticla MIRON

Fotografia bănuţului energetic
Totul în natură iradiază energie. Radiaţia energetică emisă de o fiinţă vie sau de o substanţă arată cantitatea de energie existentă. Ochiul uman nu poate percepe aceste câmpuri energetice. Cercetătorul german Dr. Dieter Knapp a elaborat în institutul său un procedeu special de electrografie, cu care câmpurile energetice pot deveni vizibile fotografic. În laboratorul Dr. Knapp algele de spirulină din acelaşi lot de producţie au fost introduse în diverse ambalaje, iar după patru săptămâni s-a realizat măsurarea: proba din sticlă violetă prezintă un câmp energetic intens şi dinamic, în timp ce la probele din sticlă brună şi din material plastic se observă o diminuare clară a câmpului energetic.

Sticla Miron stabileşte noi etaloane
Factorul principal pentru calitatea alimentelor şi medicamentelor este conţinutul de energie luminoasă şi de informaţie potenţială. În procesele de prelucrare industrială a produselor, protecţia naturală prezentă spre exemplu în cazul fructelor în coajă proprie se pierde în majoritatea cazurilor. În acest fel, din cauza proceselor biologice de degradare, chiar şi produsele de mare calitate se alterează sensibil mai rapid şi înregistrează o pierdere a calităţii energiei, provocată de acţiunea luminii din domeniul spectral vizibil. Nu degeaba consumatorul este sfătuit adesea să păstreze produsele în spaţii răcoroase, uscate şi întunecate, deoarece, din păcate, multe ambalaje nu oferă o protecţie suficientă împotriva influenţei luminii.

Sticla violetă cu proprietăţi de înmagazinare a energiei oferă perspective complet noi fabricanţilor de produse de înaltă calitate. Ea permite menţinerea unui nivel optim de calitate şi eficienţă pentru substanţele biologice, precum şi o protecţie eficientă.

Produsele de calitate merită un ambalaj valoros calitativ cum este sticla Miron, astfel încât calitatea optimă la finalul producţiei să poată fi garantată până la depozitarea pe o durată îndelungată la consumator.

Sticla Miron – producţie şi vânzare
Efectul de protecţie optim al sticlei violete MIRON este atribuit unei reţete de sticlă special elaborate şi patentate. Au fost realizate studii detaliate pentru a defini această nuanţă de violet închis. Nu se aplică pur şi simplu un strat de vopsea, ci sticla este colorată complet. În masa de sticlă sunt topiţi pigmenţi de culoare într-un anumită proporţie. Sticla violetă MIRON este 100 % reciclabilă (se poate depune la containerele de sticlă). Soluţia mai bună în opinia noastră este însă continuarea utilizării sticlei de calitate MIRON, pentru păstrarea substanţelor sensibile la lumină.

La cerere, sticla violetă MIRON poate fi produsă practic în orice formă şi mărime (în cantităţi mari). Sticla violetă este însoţită de un larg sortiment de accesorii, cum ar fi capace şi închizătoare filetate cu inserţie violetă. Acestea conţin o inserţie din plastic fabricată special pentru sticla MIRON, acoperită pe ambele părţi cu o folie violetă MIRON. Această inserţie violetă oferă o protecţie suplimentară produselor de mare calitate.