Variaţiile de culoare în argintul coloidal

Una dintre întrebările care ne sunt adresate destul de frecvent de către consumatorii şi pasionaţii de argint coloidal se referă la nuanţa gălbuie pe care acesta o poate prezenta în anumite condiţii.

Din cele cunoscute de noi, acest fenomen nu are o explicaţie unanim acceptată. Conform unei ipoteze destul de răspândite, culoarea gălbuie ar fi asociată cu o dimensiune mai mare a particulelor. Analizele realizate de noi la Institutul Central de Chimie din Bucureşti infirmă însă această părere. Am analizat în cadrul unor măsurători atât probe de culoare gălbuie, cât şi probe incolore, concluzia noastră fiind că nu există un indiciu clar care să asocieze culoarea galbenă cu dimensiunea particulelor de argint.

O altă ipoteză întâlnită este aceea că fenomenul de colorare ar fi corelat cu o puritate foarte ridicată a apei. Totuşi, diferitele tehnologii de producţie pe care le utilizăm, precum şi experimentele cu diverse purităţi ale apei introduse în producţie, nu confirmă că ar exista vreo legătură între acest fenomen şi puritatea apei.

Un ajutor în clarificare acestei chestiuni l-a oferit apariţia generatoarelor Colloidmaster, la care utilizatorul poate alege între opţiunile de caracteristică bistabilă şi monostabilă a tensiunii.  Prima observaţie este aceea că, atunci când se utilizează caracteristica bistabilă, dispersia obţinută este întotdeauna incoloră. Această constatare ne-a condus la ipoteza că nuanţarea în galben a argintului coloidal are drept explicaţie componenta ionică mai ridicată în lichid.

Argumentele noastre teoretice care susţin că o concentraţie mai mare de ioni produce colorarea gălbuie a argintului coloidal sunt următoarele:

– În cazul aparatelor care nu inversează polaritatea pe electrozi (caracteristică monostabilă), se formează un câmp stabil care favorizează desprinderea de ioni Ag⁺ din electrozi. Aparatele mai vechi care funcţionează cu această caracteristică produc aproape invariabil apă argintată gălbuie.

– Aparatele care funcţionează cu o caracteristică bistabilă (cum sunt aparatele Colloidmaster) inversează polaritatea electrozilor la fiecare câteva secunde, ceea ce duce la o permanentă anihilare reciprocă a sarcinilor electrice prezente în jurul electrozilor. Am arătat în articolul „Cum se fabrica argintul coloidal” din data de 11 decembrie 2013 care sunt produşii finali sau intermediari în electroliză şi ce sarcini au aceştia. Aparatele care funcţionează cu această caracteristică produc întotdeauna, aşa cum am văzut, un coloid incolor.

Ca argument practic în sprijinul ipotezei noastre, aducem aşa-zisul „test al sării de bucătărie”, care constă din simpla adăugare de sare (clorură de sodiu = NaCl) în argintul coloidal. Prin dizolvare în apă, clorura de sodiu se disociază în ioni de sodiu (Na⁺) şi clor (Cl^–). Datorită afinităţii mari dintre ionul de clor (Cl^–) şi cel de argint (Ag⁺), se formează imediat clorură de argint, care se evidenţiază ca un precipitat alb. Acest precipitat se depune după aproximativ o zi, iar lichidul devine transparent, indiferent de culoarea pe care a avut-o iniţial. In imaginile următoare se observă dispariţia culorii din două probe diferite, dispariţie pe care o explicăm prin absorbţia ionilor Ag⁺ şi integrarea lor în compusul chimic AgCl.

Fig. 1  Testul sării de bucătărie, starea iniţială. O probă foarte veche, produsă fără schimbarea polarităţii electrozilor, capătă culoarea brună. Analizele realizate de noi la ICECHIM Bucureşti evidenţiază aici o populaţie pregnantă şi distinctă de particule cu dimensiunea de sub 1nm, care nu pot fi decât ioni Ag⁺.

Fig. 2  Testul sării de bucătărie, imediat după adăugarea de sare. Se observă formarea precipitatului alb.

Fig. 3  Testul sării de bucătărie, după o oră. Culoarea începe să dispară, o mare parte dintre ionii de argint se combină cu ionii de clor.

Fig. 4  Testul sării de bucătărie, după o zi. Toate probele devin transparente.

Fig. 5  Testul sării de bucătărie, după patru zile. Toate probele sunt perfect transparente.

www.salutifer.ro